Ziua in care a sfarsit Speranta (deh era si ea obosita)

De multe ori te intrebi in viata, ce are importanta pentru tine. Am ajuns la trista concluzie ca traiesc o minciuna perpetua care se dezvolta intr-o mare de venin presarata cu prostie, da multa prostie.Daca consideri ca as fi nebun nu gresesti dar nici dreptate nu ai pentru ca un om nebun este fixist, pot sa-ti spun sigur ca eu nu am fixuri , eu sunt un artist cognitiv , un om care nu reuseste sa aiba o fixatie , omul care tine dupa un sentiment real, real la limita imposibilului, a inversiunii existentiale. Mai exact incerc sa inteleg de ce lumea se vede prin ochi mei ca si un copac, un obiect mut, sterp, strapuns de radacinile fixiste ale realitatii sentimentale sufocate vectorial in toate directiile universului de mentalitatea umana egocentrica.
Obosesc de multe ori sa mai sper, ca ma pot salva. De ce sa ma salvez ? De mine insumi, ma simt pangarit, corupt si demagogizat , infectat. Am alunecat intr-o clipa de neatentie pe panta umanitatii, a defectelor mentale produse de aceasta societate sfasietoare la nivel psihomental. Da recunosc ca am gustat din fructul oprit , din fructul ignorantei, al invidiei , al prostiei. Mi-e atat de greu sa descriu pangarirea aceasta , simt ca deja face parte din mine. Ce sper si cred ca este inutil, este faptul ca oadata candva voi reusi sa revin la puritatea de odinioara, calda si sincera , desavarsita.
De ce omenirea este ca si un copac? Pentru ca este vie, animata, dar seaca, fara caracter. Creste haotic pe niste paralele ideologice monumental de simple si cretine. Da, ti-am stricat ziua dar, chiar daca nu vrei sa recunosti, esti zero, sau mai bine zis o picatura de apa care nu poate lua decat trei stari: fericit, suparat si prost, cea din urma fiind una de default sarcastic si incontestabil. Crezi altceva , bravo tie, intetesti venele copacului, il ajuti sa creasca. Singura problema e ca acest copac e mort, sau mai bine zis s-a nascut mort. El este un avort, da! universul tau este un avort. Punct. E simplu, nu ai puterea cognitiva de a vedea asta, nu vrei sa vezi asta si nu esti nici macar cu o milionime de grad deplasat de la cela 180 de grade in directie vectoriala care ne despart ca si esenta, tel si destin.
Stii carei paradoxul, eu stiu adevarul dar nu pot sa-l ating in timp ce tu il omori zilnic zambind in inferioritatea dulce a succesului tau existential, care, da, bineinteles ca este zero.
Revin mai incolo cu alte explicatii, gandacul este intradevar viitorul tau , ti-l voi explica, vei afl a cum infloresti in tufisul involutiei absolute. Pe data viitoare Cokie....